'Atunci cand am primit hard disk-ul de pe Columbia pentru a recupera datele de pe el, aveam in fata doua bucati de metal topit ce abia se se mai tineau una de alta. Nici macar nu puteai spune ca aceste bucati au format odata un hard disk. Era ars in intregime, iar marginile sale erau topite', a declarat Edwards. 'Arata destul de rau la prima vedere, insa am zis sa incercam sa vedem daca se poate recupera ceva si am avut succes', a mai spus el.
In acea ultima misiune a navetei Columbia acest hard disk a fost folosit pentru inmagazinarea datelor unor experimente stiintifice desfasurate in spatiul extraterestru cu privire la proprietatile xenonului in stare lichida. O mare parte dintre aceste informatii au fost transmise spre centrul de control al misiunii prin radio, iar Jon Edwards a reusit sa recupereze restul de informatii si a devenit astfel 'coautor' al studiului publicat in numarul din luna aprilie al revistei Physical Review E.
Hard diskul de pe care au fost recuperate aceste date a cazut in Texas, iar la 6 luni dupa recuperarea sa, NASA l-a trimis spre examinare lui Joe Edwards. Elementele din plastic si scutul din metal care protejeaza la exterior hardul erau topite. Totusi, platanele pe care se inregistreaza datele in format digital - siruri neintrerupte de 0 si 1 in functie de incarcatura magnetica - nu au fost distruse in intregime, norocul facand sa fie afectate in special zonele goale de informatie ale hardului.
Joe Edwards a precizat ca aceasta scriere ordonata a datelor pe hard se datoreaza 'anticului' sistem de operare DOS, care nu imprastie informatia pe toata suprafata hardului asa cum fac mai noile sisteme de operare. În urma curatarii si reinstalarii acestor platane pe o alta unitate hard disk, Edwards a reusit sa recupereze nu mai putin de 99% din informatiile stocate pe acest dispozitiv.
Sursa: Associated Press
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu